Structurarea rețelei de profesioniști

Epoca actuală generează crize multiple care se manifestă în mod incontrolabil ca precursoare ale unei catastrofe globale. Aceste catastrofe pot fi prevenite şi amânate sau rezolvate dacă, în cursul evoluţiei direcţiilor de manifestare, acţionează pentru a vindeca cauzalitatea iniţială încă nerezolvată. Este necesar în acest sens să se creeze o structură de rețea profesională la toate nivelurile și capabilă de acțiune pe toate granulațiile de înțelegere și pe toate direcțiile generatoare de criză.

Competențe politice necesare sustenabilizării momentului istoric actual

Prin tradiţie istorică structurile statale s-au creat pe modelul de gândire piramidal. Acest model a condus la două consecinţe:
a) acumularea resurselor la vârful structurii piramidale
b) gestionarea resurselor acumulate după bunul plac al celor ajunşi la vârf
Acest sistem a condus la toate fenomenele generatoare de crize şi conflicte pe care le vedem în acest moment şi care pun în pericol echilibrul şi sustenabilitatea vieţii pe Pământ.



Deşi modelul piramidal s-a mai îmbunătăţit în timp prin diverse procedee el este înca suficient de puternic încât să provoace crize şi conflicte în care principalul factor declanşator este paranoia puterii politice, financiare, militare sau economice ce se manifestă la nivelul vârfurilor unor piramide lovite de corupţie şi de incompetenţă, dar şi de stresul permanent al gestionării structurii oportuniste de putere, ce cauzează această paranoie. De altfel este cunoscut de către medicii psihiatri că incidenţa bolilor psihice la vârful piramidelor puterii este de 10 ori mai crescută decât lapopulaţia martor, ceea ce conduce foarte frecventla decizii improprii cu consecinţe deseori catastrofale.

În acest moment al existenţei noastre ca specie pe Pământ suntem însă obligaţi de evoluţia crizelor să gândim nu prin prisma avantajului competitiv ci prin perspectiva sustenabilităţii umanităţii în relaţia directă cu mediul natural.
Aceasta se poate realiza cu un alt tip de utilizare a resurselor umane ce presupun nu o piramidă a puterii ci o reţea colaborativă umană. Această reţea colaborativă este posibil să se realizeze datorită existenţei internetului ce asigură platforma de lucru.
Modul de abordare se face prin introducerea unor termeni şi instrumente noi de gândire şi analizare.



Modelul realizării acestui sistem colaborativ este dat mai jos:



Dacă considerăm că statul este generat de structurile de competenţe şi calităţi umane necesare obţinerii acestor competenţe observăm că acest model de stat nu are nevoie de instituţii, dar are nevoie de oameni cu capacităţi şi abilităţi, calităţi umane şi conexiuni cu alţi oameni cu care pot colabora şi care răspund la chemările date de necesităţile sau crizele curente.
De exemplu considerând că structura centrală iniţială este centrată din motive contextuale în diplomaţie, aceasta pentru a putea funcţiona are nevoie de sprijin de la structura de colaboratori ce au har, peace-making, optimizare, colaborare, sustenabilitate, viziune generală. Fiecare dintre aceştia sunt de asemenea sprijiniţi de alte structuri umane. De exemplu poziţia sustenabilitate este sprijinită de dezvoltare, expertiză, diplomaţie. Ocuparea acestor poziţii va fi făcută de oameni ce au calităţile şi expertiza necesare.

Hexagonul fractolonic al structurilor calitative ale puterii

Orice poziţie din reţeaua de calităţi şi competenţe poate deveni centrală în funcţie de nevoile generale ale sistemului. Structurile de sprijin vor fi generate de modelul triplu fractolonic prezentat mai jos, în care se respectă principiul reţelei colaborative expus anterior.
Avantajele acestui sistem stau în multe puncte de progres:
- sistemul se auto-instruieşte, poziţiile centrale învaţă de la poziţiile de sprijin direct
- există drumuri cu etape bine determinate prin care un om poate pleca dintr-o poziţie şi ajunge în mod coerent în altă poziţie. De exemplu dacă merge pe o linie din diagramă între două puncte, va trebui să treacă prin punctele intermediare pentru a deveni un om cu calităţile umane şi competenţele necesare poziţiei.
Ca exemplificare pentru a ajunge de la eficienţă către respect va fi necesar să treacă prin instruirea ca policy maker, ca influenţă, în final ajungând la respectul dorit.
Dacă nu există o linie dreaptă ci una cu multe schimbări de direcţie coerenţa etapelor drumurilor posibile se păstrează, indiferent de drumul parcurs, iar aceste drumuri iniţiatice vor conduce la o acumulare de experienţă necesară poziţiei finale din reţea.
Făcând un exerciţiu de imaginaţie şi gândind că această reţea deja există ea va putea găsi soluţiile optime pentru toate problemele sau crizele curente sau aşteptate şi va avea de asemenea forţa de a impune soluţia optimă structurilor piramidale deja existente indiferent de tipul lor: politic, economic, financiar, sau militar.
Mai jos se pot vedea structurile de administrare centrate în jurul diplomaţiei. Acestea vor rămâne stabile ca structură de reţea şi dacă din motive contextuale un alt nod al reţelei va deveni temporar centrul reţelei. Structura triplu fractolonică permite atât antrenarea comportamentului colaborativ cât şi asumarea răspunderii gestionării informaţiilor transmise de reţea şi luarea unor decizii cu acceptarea corecturilor date de reţea. De fapt modelul permite realizarea democraţiei reale concomitent cu instruirea populaţiei umane în lucrul colaborativ şi în specializarea pe diferite nişe, asumarea responsabilităţilor, direcţionarea umană după principiul „omul potrivit la locul potrivit” şi participarea activă a tuturor la viaţa cetăţii.
Realizarea poziţiilor reţelei care trebuie să conducă la aceste performanţe şi a altora similare se face prin respectarea a două principii:
- orice triunghi cu linii din reţea va avea vârfurile ocupate de principii consistente, adică orice două principii în generează pe cel de-al treile-a.
- orice triunghi echilateral cu un punct central din reţea va avea vârfurile ocupate cu principii care împreună generează principiul punctului central.
Respectarea acestor principii în proiectarea reţelei forţează gândirea umană şi contribuie în mod esenţial la eliberarea potențialelor necesare atât a dezvoltării reţelei cât şi a dezvoltării abilităţilor necesare activării reţelei. Reţelele de diferite nivele vor dezvolta şi se vor subordona principiilor dezvoltate, indiferent de mărimea structurilor fractolonice, ceea ce va conduce la coerentizarea comportamentului uman.
Din alt punct de vedere reţeaua globală se va dezvolta către direcţiile de solicitare maximală generate de necesităţile date de crizele sau problemele actuale sau de perspectivă. Aceasta va face ca specializările cerute de reţea să se dezvolte în mod continuu, ceea ce va face ca să apară noi profesii direcţionând şi instruind forţa de muncă către domeniile de maximă necesitate pentru rezolvarea crizelor sau problemelor.
Activarea şi dezvoltarea reţelelor coerente va putea la o analiză atentă contribui esenţial la rezolvarea tuturor crizelor actuale şi la prevenirea crizelor viitoare, prin crearea şi structurarea unei inteligenţe colective eficiente.

Structura hexagoanelor fractolonice ale administrației

Selectarea pe criterii calitative a personalului administrativ presupune luarea în consideraţie a calităţilor umane necesare eficientizării şi coerentizării actului de administrare şi umanizării structurilor publice. Plecând de la prezumţia că valoarea umană este cel puţin la fel de importantă cu valoarea profesională şi de prezumţia că existenţa unei înalte compatibilităţi đintre membrii reţelei datorată calităţilor umane şi profesionale ale membrilor se ajunge la o distribuţie diferit ponderată de cea actuală.
Această distribuţie ilustrată mai jos este aplicabilă pe diferite direcţii profesionale şi este complementară cu structurile administrative de tip actual. Ea poate fi aplicată însă optim la structurile de tip profesional fractolonic ce pot fi în relaţie de colaborare public-privată cu structurile administrative actuale. Un enorm avantaj al aplicării acestui concept este asumarea responsabilității şi conlucrarea activă a întregii substructuri fractolonice în jurul unui concept sau a unei idei după cum se poate vedea mai jos.

Structurile locale şi programele social-economice

Modelul de gândire prezentat în actuala lucrare permite realizarea de structuri fractolonice la diferite niveluri de complexitate. Aceste substructuri fiind derivate din conceptele calitative de pe nodurile structurii mai mari pot traduce aceste concepte în proiecte sau programe de implementare locală, ceea ce permite trecerea de la o viziune pur cantitativă cum este în prezent la o viziune calitativă şi la o cultură a calităţii atât în ceea ce priveşte relaţiile umane, relaţiile dintre umanitate şi mediul natural, sau relaţiile complexe dintre mediul natural, mediul tehnologic, mediul economico-social sau mediul individual personal.
Trecerea de la cantitativ la calitativ este condiţia cea mai importantă de rezolvare a crizelor actuale sau de prevenire a unora viitoare.

Nivelul colaborărilor locale prin proiecte ce pot fi susţinute administrativ

Modelul sustenabilităţii

Modelul sustenabilității are drept o primă componentă realizarea spaţiului coerent al informaţiilor gestionat de reţeaua profesională prezentată mai sus. O a doua componentă este acţiunea coerentă şi sustenabilă reprezentată prin săgeţi după cum urmează:


Modelul sustenabilităţii este din punct de vedere conceptual o varietate fractală de tip categorie triangulată şi reprezintă schema de tip cibernetic ce permite maximizarea utilizării resurselor create de reţea şi minimizarea necesităţii de resurse externe ceea ce conduce la o mult mai bună protejare a mediului natural şi la o împiedicare a epuizării resurselor planetare.
Sustenabilitatea se poate caracteriza prin acumulările reprezentate de puncte pe figura 22 acolo unde se întâlnesc două săgeţi, prin cercuri acolo unde săgeţile se aşează în mod ciclic neîntâlnindu-se într-un punct şi prin faptul că acumulările marcate prin puncte sunt consumate de către cicluri, nedevenind astfel toxice pentru sistem. Realizarea acestor condiţii conduce la micşorarea consumurilor inutile şi la protejarea tuturor mediilor şi a resurselor acestor medii.
De asemenea utilizând feedback-urile dintre structurile prezentate mai sus ocupate în mod calitativ de către specialişti se poate construi o societate realmente democratică, dar şi eficientă, sustenabilă şi durabilă în timp, capabilă de auto-instruire permanentă şi de acţiune eficientă la nevoie.

Dezvoltarea democratică reală şi funcţională

Structurile de feedback prezentate schematic mai sus se pot transforma în realități palpabile cu ajutorul aplicaţiilor IT ducând la realizarea factorilor de amplificare a informaţiilor pe reţeaua coerentă de specialişti, ceea ce va conduce la realizarea unei ordini a importanţei rezolvării prioritare a unor probleme urgente sau importante prin eforturile reţelei.
Aceste structuri de feedback reprezintă şi posibilul liant ce permite acţiunea public-privată în rezolvarea diferitelor crize sau în iniţierea, realizarea, implementarea şi gestionarea diferitelor programe. Aceste programe pot fi de nivele diferite fiind gestionate de structuri triplu fractolonice de diverse mărimi şi nivele de complexitate.



Direcţionările sau redirecţionările reţelei reţelei se pot teoretic face prin aplicaţii computer astfel încât să păstreze sustenabilitatea acţiunilor pe şase direcţii principale de structurare, având un portofoliu de 12 variante de structurare, câte două pe fiecare direcţie. Aceste modificări nu modifică cu nimic structura nodurilor reţelei ci modifică doar sensurile de comunicare dintre unele noduri. Restructurările se pot face în funcţie de necesităţi şi problemele generate de crizele diverse.

Un exemplu

Un exemplu simplu de structură de tip fractolonic sustenabilă este structurarea comunităţilor educaţionale prezentat mai jos. Acest exemplu arată modul de interacţiune posibilă dintre şcoală, familie, ONG-uri pe educaţie, cercuri de elevi, administraţie, dezvoltatori de competenţe specifice, piaţa muncii.
Ceea ce se formează este o comunitate educaţională centrată pe elev ce ajută la dezvoltarea şi valorificarea potenţialelor acestuia.

Anexa 1. Modelul piramidal şi modelul quasi-sustenabilităţii

Un alt model, ciclic ce a fost istoric vorbind utilizat mai ales de ţările asiatice conduce la acumulări ale resurselor în anumite puncte ale puterii, aceste structuri de putere fiind conectate între ele şi dezvoltând local structuri sustenabile cu preţul epuizării resurselor naturale. Modelul a produs două consecinţe: eficienţă şi sărăcie extremă pentru cei ce nu aparţin structurilor unde se acumulează resursele.
Modelul ciclic, la fel ca şi modelul piramidal dezvoltă sau pot dezvolta modele de sustenabilitate înanumite cazuri particulare.



Această posibilitate permite coexistenţa reţelei fractolonice de specialişti ai societăţii civile precum şi a structurilor existente la momentul actual fără contradicţii majore atâta vreme cât în structurile piramidală se respectă regulile de etică şi de morală socială precum şi cele de bună guvernare negociate cu reţeaua profesională.

În cazul structurilor quasisustenabile, acestea pot trece la o organizare sustenabilă prin diferite programe propuse de către societatea specialiştilor organizaţi în structura de reţea fractolonică sustenabilă.
Această transformare a modelelor existente nu le contrazice şi păstrează caracteristicile proprii pozitive, făcând totuşi un upgrade şi utilizând mai bine potenţialul uman şi realizând o integrare neinvazivă a umanităţii în mediu natural, fără epuizarea acestuia, dar cu acceptarea şi înţelegerea rolului umanităţiiîn dezvoltarea ecosistemică la nivel planetar.
Tradiţiile istorice ale diferitelor popoare se regăsesc asemenea în modelul sustenabil al reţelei,de exemplu arbrele sefirotic, steaua lui David, principiile de etică şi echitate, filozofiile sociale, ceea ce poate uşura preluarea modelului în diferite culturi.

Anexa 2. Rolul ecosistemic al umanitătii definit prin analiză fractolonică

Analiza de tip fractolonicnepoate ajuta să înţelegem detalii ce scapă altor modele de analiză ce ţin de aspectul relaţional intersistemic. Pus modelul de analiză peste problema legată de rolul ecosistemic al umanităţii şi integrând în această analiză datele din mai multe ştiinţe precum etologie, ecologie, sociologie, teoria sistemelor, şi analiza fractolonică se obţin structurări ce permit înţelegerea relaţiilor de nişă ce confirmă structura inteligentă a planetei (teoria Gaia a planetei vii) dar şi identifică rolul umanităţii în cadrul mecanismelor globale şi metabolismul dezvoltării planetei vii.

Aceste nivele de complexitate evoluează conform unor linii de vectorizare specifice.





Analiza reprezentată în figura precedentă relevă faptul că umanitatea are rol planetar legat de spiritualizarea planetei ca vector central căreia i se subsumează toate celelalte funcţionalităţi.
Ţinând seama de liniile de evoluţie reprezentate de vectorii reprezentaţi anterior se pot determina şi căile de realizare a acestor scopuri prin introducerea modelului de sustenabilitate vectorizat şi prin introducerea feedback-urilor în sistemul de analizare.

Analizarea fractolonilor conectaţi la structura de bază a umanității

Concluzie

Rolul umanităţii este legat implicit de dezvoltarea de tehnologii care să permită depăşirea problemei iniţiale legată de lanţul trofic, prin care toate fiinţele se înmulţesc exagerat de mult, dar împiedică suprapopularea prin consumarea reciprocă. Toată analiza evoluţiei istorice a realităţii relevă faptul că salturile în spiritualitate au precedat salturile economice, organizatorice, tehnologice, etc. dar toate au condus la progrese pe calea spiritualizării speciei umane.
Cercetările ultimelor decenii relevă că această tendinţă se regăseşte şi la speciile ce depind direct de oameni. Un exemplu în acest sens este acţiunea muzicii clasice asupra comportamentului şi performanţelor plantelor şi animalelor ce sunt în directă relaţie cu oamenii.
Poziţia umanităţii în ecosistem este singulară, datorată în primul rând uriaşei responsabilităţi legată de utilizarea tehnologiilor. Aceste tehnologii pot dezechilibra şi distruge orice urmă de echilibru planetar dacă nu sunt proiectate să aibă feedback la mediul natural şi să fie neinvazive faţă de acesta. Din acest motiv şi planeta vie Gaia este nevoită să acţioneze autoprotectiv provocând dezastre naturale atunci când acţiunea tehnologică invazivă conduce la dezechilibre sistemice. Noi punem frecvent în balanţa supravieţuirii umanităţii crize umane generate de comportamente umane inadecvate faţă de mediu, de războaie şi conflicte economice sau de alte tipuri, ce conduc inexorabil în final la creşterea dezechilibrului de mediu.
Aceasta face ca spiritualizarea umanităţii şi trecerea ei la o etapă calitativă care să depăşească etapa cantitativă pe care o parcurge în perioada actuală să fie singura soluţie pentru depăşirea problemelor actuale. Acest deziderat poate fi îndeplinit cu ajutorul reţelelor consistente de specialişti prezentată în acest material.


Genomul Universului