Demonstrația științifică de necontestat că Dumnezeu există
Una dintre marile probleme ale umanității, poate cea mai mare, este îndoiala sau negarea existenței lui Dumnezeu. Teoria fractalilor algebrici generată de mine în 30 de ani, permite demonstrarea matematică ușor de urmărit pentru oricine, indiferent de profesie, că DUMNEZEU EXISTĂ.
Introducere în fractalii algebrici, perspectiva cosmică
Din ce in ce mai multe cercetări și teorii conduc la ipoteza că universul este de tip fractal algebric prezentând izomorfisme structurale între etajele de complexitate. O altă concluzie remarcabilă ne conduce la existența mai multor formule de fractalizare ce relevă la analiză structuri coerente. Cercetările în aceasta direcție sunt încă la început și nu putem preciza daca direcțiile de fractalizare sunt finite sau infinite.
Limbajul logic al universului - limbajul lui Dumnezeu
Trebuie să înțelegem că Terra nu este un bolovan aruncat în spațiu, ci o tehnologie făurită cu infinită cunoaștere de universul conștient. Înainte îl numeam Dumnezeu, fără să-l înțelegem, dar măcar învățam să observăm și să respectam cuvântul lui Dumnezeu. În acest material vom învăța că universul conștient există și are capacitatea de a comunica cu tot ceea ce este în universul comunicării, printre care materia vie sau nevie.
Universul inteligent al comunicării și al informațiilor structurate
În această lucrare ce descrie fractalii algebrici, baza este dată de fractalii algebrici. Baza fractalilor algebrici sunt o anumită categorie de feedback-uri ce se pot exprima conform diagramei lui Pappus și care se bazează pe automorfismele dreptei proiective. Dezvoltarea teoretică pornește de la structuri particulare ce ilustrează principii noi, care apoi suferă generalizări și particularizări, conducând în final la universalizări și aplicații. Totul începe de la automorfismele dreptei proiective și de la biraport, caz particular al raportului anarmonic.
Universul evolutiv
Plecând de la ideea că universul are la bază un comportament aleatoriu dar şi unele componente de bază informaţionale ce-i dau consistenţă, putem ajunge la concluzia că dacă există unele comportamente dintre cele aleatoare care devin consistente din cauza structurii interne, aceste comportamente vor avea durabilitate şi vor deveni din ce în ce mai răspândite şi mai complexe pe măsură ce universul va evolua. Aceasta evoluţie a universului conduce la idea că fiecare nivel de complexitate şi etapă de evoluţie fractală a universului respectă structurile stabile din care au evoluat, dar generează, de asemenea, şi reguli noi de structurare specifice etapei de dezvoltare curente
Universul informaţional
Reprezentările actuale de tip liniar asupra spaţiului fizic ce se bazează pe ecuaţii nu ţin seama de alcătuirea subtilă a universului. Manifestările liniare sunt rezultatul unei dinamici şi a unei structuri a spaţiului informaţional ce se bazează pe feedback-uri, într-o topologie a spaţiului ce permite comunicare şi interferenţa dintre diferite componente şi manifestări ale spaţiului. Considerând că la baza comunicării se află feedback-urile care au o structură de tip alfabet, o gramatică dată de operaţiile cu feedback-uri, o semantică, .şi că acestea sunt generate de automorfismele dreptei proiective, se pot obţine diverse propietăţi universale şi neliniare ale spaţiului.