Aplicatii in generarea de politici publice
Exista mecanisme naturale ce genereaza fenomenele sociale, acestea sunt exprimate prin sageti. De exemplu „procesarea de date, mod de administrare”=>”intrarea de date, nationalism” este una dintre directiile principale. Alta directie principala este „evaluarea resurselor existente”=> „iesirea de date pe balanta comerciala”. Celelalte sageti sunt : „baza de experiente, hartile mentale”=>”procesarea de date, mod de administrare”, aceasta fiind paralela cu „intrarea de date, nationalism”=>”baza de strategii, experiente castigatoare”.
Proiectul de țară
Necesitatea unui model coerent de iesire din criză pe dezvoltare durabilă face ca modelele organizatorice de tip cibernetic să fie necesare iîn completarea modelelor econometrice clasice care măsoară fluxurile, făra a lua în considerare raportările de tip structural. Modelul următor de guvernanță, prin coparticiparea stakeholder-ilor si prin delegarea pe rețelele de competență a responsabilitatilor, conservă sistemul de stat piramidal, completeaza cu rețele profesionale, cu acțiuni și expertiză specifică, care pot colabora prin mijloace IT. Coerența modelului este dată de directiile vectorilor ce urmează un flux fără întreruperi sau sensuri contradictorii, aceasta asigurand eliminarea contradicțiilor dintre programe.
Modelul de sustenabilitate, abordarea fractală
Desi omenirea a evoluat foarte mult din punct de vedere stiintific și tehnologic, modelele de organizare socială au ramas practice stabile de-a lungul istoriei, reiterându-se modelul neolitic initial prin reiterarea algoritmilor primari. Acest fapt este demonstrat prin aplicatiile modelului de țară prezentat în acest articol. Modelul neolitic a apărut din urmatoarele cauze : nevoia de diferențiere a activităților pe principiul creerii de complementarități ce pot asigura un permanent feedback, nevoia de cooperare în grup prin protocoale bine definite, necesitatea de a reorganiza grupul la un grad mai mare de complexitate prin fractalizare. Aceste trei necesități odată satisfacute au făcut ca omenirea să devină o specie evolutivă, capabilă să conserve în memoria organizatorică proprie vechile etape și comportamente de succes, să dezvolte noi nișe adaptative și să găsească forme de auto-reglaj. în funcțe de performante.
Modelul economic vectorial sustenabil
Societatea economică existentă la momentul actual utilizează un model economic evident nesustenabil, ce conduce inexorabil la epuizarea resurselor planetare. Modelul bazat pe principiile economiei de piaţă răspunde exclusiv la nevoile umane, fără a lua în consideraţie necesităţile ecosistemice, Acesta nu redă în ecosistem nici un fel de resurse regenerabile, producând în schimb dezechilibru şi poluare. O modelare a principiilor de funcţionare a acestui tip de economie este în modelul quasi-sustenabilităţii, unde goana după profit, fără responsabilitatea faţă de mediu, este vizibilă în existenţa ciclurilor induse. Cu toate acestea, modelul de quasi-sustenabilitate permite o dezvoltare de tip fractal. Mai mult, chiar permite pe diferite sectoare şi subsisteme, dezvoltarea modelului de sustenabilitate, în care toate acumulările produse sunt consumate de ciclurile interne, generate fără a epuiza resursele externe. În acest studiu se pune problema posibilităţii trecerii de la modelul de quasi-sustenabilitate la modelul de sustenabilitate.
Programul administrării ieşirii din criză prin efort instituţional
Ieşirea din crizele existente nu se poate face decât prin utilizarea modelului colaborativ între instituţiile statului şi cu ajutorul participării prin programe coerente a societăţii civile. Aceasta presupune reconsiderarea arhitecturii instituţionale şi corelarea eforturilor acestora. Modelul de mai jos răspunde parţial la aceste cerinţe, el putând fi completat cu alte detalii de structură instituţională. Ministerele ce nu sunt în relaţii de vecinătate pe schemă sunt totuşi coparticipante la linii comune de dezvoltare şi pot partaja şi transmite rezultatele proprii către alte ministere cu ajutorul continuităţii liniilor de programe.
Competenţe caracteristice nişelor sociale
Modelul nişelor sociale şi a traseelor de convergenţă umană către categoriile de nişe se realizează urmărind prin educaţie anumite competenţe caracteristice. Aceste competenţe conduc la crearea de programe specifice ce pot asigura acoperirea nevoilor de formare şi orientare educativă către nişele ce au nevoie de acoperire umană cu anumite nevoi de competenţă