Plecând de la ideea că universul are la bază un comportament aleatoriu dar şi unele componente de bază informaţionale ce-i dau consistenţă, putem ajunge la concluzia că dacă există unele comportamente dintre cele aleatoare care devin consistente din cauza structurii interne, aceste comportamente vor avea durabilitate şi vor deveni din ce în ce mai răspândite şi mai complexe pe măsură ce universul va evolua. Aceasta evoluţie a universului conduce la idea că fiecare nivel de complexitate şi etapă de evoluţie fractală a universului respectă structurile stabile din care au evoluat, dar generează, de asemenea, şi reguli noi de structurare specifice etapei de dezvoltare curente